Ortopedie - Traumatologie Sportiva

Chirurgia artroscopică este o modalitate modernă de a diagnostica și trata o serie de afecțiuni articulare - cauzate de traumatisme sau de procese de uzură - degenerative.  Accidentările sportive se pot astfel evalua și trata pentru o recuperare cât mai rapidă. Durerea este mult mai ică decât după intervențiile clasice. Se efectuează artroscopii de umăr, genunchi, gleznă precum și endoscopii (periarticulare) - peri-tendon ahilean, peritendon bicipital.

Artroza afectează în general persoanele dupa 40 ani și este caracterizată de degradarea - erodarea cartilajului articular, cu evoluție spre hipertrofia osului marginal (osteofite) și scleroza subcondrala (formare chist). De multe ori, în perioadele de puseu dureros, se adaugă modificari de tip inflamator ale sinovialei si capsulei articulare ( Kelley, Textbook ed a 7-a).

Definită clinic prin durere cronică de tip mecanic si impotentă funcţională care se accentuează progresiv, artroza este mereu în atenţia practicienilor, cercetărilor şi organismelor europene şi mondiale.

Factori de risc

  • sexul feminin;
  • traumatismul major (entorse) dar şi cel minor repetitiv (uzura, abuzul articular);
  • suprasolicitarea prelungita a articulaţiei (supraîncărcarea prin obezitate)  

Clasificarea:

1.Artroza primitiva (apare dupa 60 ani, nu se pot identifica factori declansatori)

2.Artroza secundara (apare precoce fiind generata de factori identificabili).

Degradarea artrozică este un proces complex, încă insuficient clarificat. Trei mari procese stau la baza degradarii artrozice: condroliza, evenimentul central în urma căruia cartilajul dispare de pe arii osoase largi, producţia osoasă (marginală) şi inflamaţia sinovială intermitentă. Condroliza se produce în urma eliberării de către condrocitul modificat fenotipic a unor cantităţi crescute de enzime (metaloproteaze) şi citokine proinflamatorii (IL-1, TNF alfa).

Tratamentul artrozei

Decizia terapeutică presupune un diagnostic clinic, funcţional si radiologic precoce si corect,  capabil sa evidenţieze severitatea leziunilor si impactul asupra vieţii profesionale şi sociale a subiectului.

Decizia terapeutică este adesea o problemă de colaborare interdisciplinară care solicită prezenţa medicului reumatolog, a celui de medicină fizică şi recuperare şi nu în ultimul rând a celui ortoped.

Ghidul EULAR 2005 si ACR 2000 (raportari/ opinia comitetelor de experti) subliniază că în artroză trebuie să existe o abordare terapeutică modulată, ocupațională, farmacologică şi dacă este necesar chirurgicală, managementul optim fiind rezultatul combinarii acestor mijloace (evidențe categoria IV)

Etapele managementului sunt:

  • confirmarea diagnosticului;
  • identificarea factorilor de risc;
  • identificarea bolilor asociate;

Obiectivele principale ale efortului terapeutic se dirijază spre (ACR 2000):

  • educaţia pacientului;
  • ameliorarea durerii;
  • optimizare functionala;
  • reducere ponderală;
  • întârziere a progresivităţii leziunilor;
  • terapie ocupaţională.

Tratamentul non-farmacologic include exercitii fizice regulate, măsuri educative, reducerea greutatii corporale, purtarea de mijloace de susținere și de ambulație.

Cel mai important este să se respecte normele de igienă articulară ce conduc la amelioarea stresului mecanic articular prin scaderea ponderală, evitarea poziţiilor vicioase, etc; folosirea ortezelor, a dispozitivelor şi a aparatelor de sprijin si ambulaţie, (baston), utilizarea unei încălţăminte comode cu talpă moale.

Terapia fizică - kinetoterapia si recuperarea ocupă un loc important de o lunga perioadă de timp în managementul artrozei. Acestea se efectueaza în unităţi profilate dar şi la domiciliul bolnavului, scopurile fiind combaterea durerii, prevenirea dizabilităţii, menţinerea şi/sau refacerea funcţiei mioarticulare şi prevenirea agravării leziunilor degenerative.

Farmacologic, prima alegere pentru controlul durerii, dat fiind eficacitatea și siguranta sunt medicamentele derivate ale paracetamol-ului ( pana la 4 gr/ zi) in formele usoare si moderate;

Antiinflamatoarele (AINS) in doza minima eficace vor fi introduse suplimentar sau vor inlocui paracetamolul in cazul unui raspuns inadecvat; pacientii cu risc gastro-intestinal crescut au indicatie pentru AINS + gastroprotectie, sau COX 2 selective. Prescrierea oricarui AINS se insoteste de risc crescut pentru evenimente cardiovasculare; COX 2 inhibitorii reduc incidenta riscului ulcerului gastrointestinal vizualizat endoscopic.

Suplimentele nutritive (glucozamina si condroitin sulfat, diacereina, derivații de avocado si acidul hialuronic) au efect simptomatic si toxicitate scazuta. Glucozamina si condroitin sulfatul sunt componenti ai glucozaminglicanilor (GAG), molecule importante in mentinerea proprietatilor mecanice ale tesutului cartilaginos. In multe ghiduri terapeutice sulfatul de glucozamina si condroitin sulfatul sunt considerate suplimente   nutritive (UK) ce se adreseaza metabolismului condrocitar. Sunt produsi lipsiti de toxicitate, iar beneficiul terapeutic apare la timp mai indelungat de 30 de zile de folosinta corticosteroizi intraarticular se recomanda pacientilor in puseu inflamator fara raspuns la analgezice sau AINS;

Osteotomiile si alte procedee chirurgicale se indica la pacientii tineri cu OA simptomatica, mai ales in prezenta displaziilor (varus, valgus);

Proteza de sold si genunchi se indica la pacientii cu manifeste procese radiologice ce caracterizeaza evolutia OA si care prezinta durere refractara la tratament si dizabilitate.

.

Terapia intra-articulara

1. Vascosuplimentarea cu acid hialuronic

Lichidul articular este un ultrafiltrat de plasma imbogatit cu acid hialuronic produs de sinoviocite; acidul hialuronic este un constituent activ al lichidului sinovial, un contributor major la mentinerea vascozitatii si elasticitatii cartilajului. In artroză acidul hialuronic scade cantitativ si este compromis calitativ. Suplimentarea prin aport exogen de acid hialuronic si polimeri de hialuronat a fost aprobata din 1997 in artroza de genunchi; metodologie este sustinuta de argumente teoretice dar si practice; un review Cochrane 2005 arata ca vascosuplimentarea este activă în artroza de genunchi pe durere, functia articulara si aprecierea globala a pacinetului in saptamanile 5-13 ce urmeaza ciclului de adinistrare (3-5 injectii intraarticulare saptamanale). Indicatiile sunt  pentru bolnavii fara raspuns la masurile non- farmacologice si farmacologice amintite.

 2. Injectiile intrarticulare cu corticoizi

Corticoizii pe cale generala nu au indicatie in artroză și defectele cartilajului.

Administrarea intraarticulara de produsi cu actiune retard mai ales de tipul Diprofos este valoroasa in caz de durere si inflmatie acuta (recomandarea ACR) sau de exacerbare algica acompaniata de epanșament (hidartroză - recomandarea EULAR). Indicatia nu trebuie să fie abuzivă și să nu trebuie sa depaseasca 3-4 aplicatii/ an.

Tratamentul chirurgical

De-a lungul timpului numeroase eforturi au fost făcute pentru a ajuta articulatia artrozică, asa încât se cunosc o serie de tehnici cu caracter paleativ (care aplicate inregistrează procente diferite de valabilitate), osteotomiile și endoprotezarea.

1. Tehnici paleative

  • debridarea articulară, tehnică initiată de Magnusson constă din meniscectomie, îndepărtarea osteofitozei, abraziune articulară, eventual sinovectomie; această metodă în practică se combină cu stimularea medulară;
  • spongializarea, care înseamnă (Ficat) excizia cartilajului deteriorat, cu rezultate bune la bolnavii cu probleme degenerative ale rotulei;
  • creerea de microfracturi (foraje Pridie sau microfracturi Steadman) prin artroscopie;
  • mozaicplastia, descrisă prima dată în 1993 (Hangody), constă din aplicarea în aria de cartilaj alterat de zone de cartilaj normal (se adresează în special leziunilor așa-numite focale fiind autolimitată de cantiatea și calitatea cartilajului din zona donatoare);
  • implant de fibre colagen, hialuronat etc la nivel condral si osteocondral ce contribuie la regenerare directă;
  • grefe pericondrale si periostale;
  • implant de condrocite autologe (celule cultivate).

Prin nicio tehnica si nici o metodologie nu s-a obtinut formarea de neocartilaj similar in structură si funcții cu cel nativ. Toate tehnicile de reconstrucție biologică au eșuat în momentul în care sunt instalate leziunile degenerative (uzura) unui compartiment articular.

2. Osteotomia

Are indicație la adultul tânăr displazic (cu anatomia modificată gen varus sau valgus corectabilă, și cu rezerve de cartilaj la nivelul articulației).

3. Terapia de artroplastie - endoprotezare

 Endoprotezarea reprezintă modalitatea chirurgicală radicală ce elimină durerea și reface functia segmentului. Consensul general pentru indicația de implantare a unei endoproteze este pacientul cu durere si dizabilitate persistenta ce interferă activitățile zilnice, neinfluențat de medicația antidurere si care are manifeste leziunile de degenerare articulară pe radiografii corect efectuate (HLTC, 2005).

Bibliografie

  • Simon  LS, Lipman  AG, Jacox  AK , et al.   Pain in Osteoarthritis, Rheumatoid Arthritis and Juvenile Chronic Arthritis. 2nd ed. Glenview, Ill: American Pain society; 2002.
  • American College of Rheumatology (ACR) sub-committee on Osteoarthritis Guidelines. recommendations for the medical management of osteoarthritis of the hip and knee: 2000 update. American College of Rheumatology Subcommittee on osteoarthritis Guidelines. Arthritis Rheum. 2000;43:1905–1915.
  • American College of Rheumatology Subcommittee on rheumatoid Arthritis Guidelines. Guidelines for the management of rheumatoid arthritis: 2002 update.  Arthritis Rheum. 2002;46:328–346.
  • OARSI recommandations for management of hip and knee osteoarthritis. Part I and II based expert consensus guidelines,. Osteoarthritis and Cartilage, 2008, 16, 137- 162.
.

Ligamentul încrucişat anterior (LIA) este unul din principalele ligamente ale genunchiului. Acesta rulează de la partea din faţă a tibiei (osul gambei), la partea din spate a femurului (osul coapsei). Ligamentul asistă mişcarea corespunzătoare a articulaţiei genunchiului, şi previne alunecarea tibiei pe femur; mişcarea este complexă şi nu implică numai flexia ci şi o componentă rotatorie precum şi alunecarea celor două oase.

Cum este LIA lezat?
LIA este cel mai frecvent rupt în timpul unui episod de răsucire spre înafară sau pivot al genunchiului, atunci când piciorul este plantat pe teren. Aceasta poate să apară în timpul diferitelor sporturi, precum fotbal, baschet, sau schi.

LIA poate fi, de asemenea, rănit în timpul unei lovituri directe în genunchi, mai ales dacă este asociată cu o poziţie în hiperextensie articulară.

Cum ştiu că LIA este lezat?
De obicei, o ruptură a ligamentelor produce o durere bruscă şi intensă „te taie”. Multi pacienţi raportează că au simţit sau auzit un zgomot "crac", atunci când s-a produs entorsa genunchiului. În plus, genunchiul de obicei se umflă în primele 1 - 3 ore de la traumatism. În cazul în care leziunea LIA este cronică, lezarea cel mai frecvent duce la schimbarea modului genunchiului de a reacţiona la activitatea fizică în special care implică torsiune „senzație de fugă”.

Examinarea clinică poate determina aproape întotdeauna atunci când există o leziune semnificativă ligamentară, prin testarea capacităţii acestui ligament de a preveni tibia de la mobilizare pe femur. În cazul în care entorsa a avut loc doar recent, diagnosticul poate fi dificil, deoarece pacientului nu-i place mobilizarea genunchiului (dureroasă) sau imposibilă (blocaj articular prin fragment meniscal).

Am nevoie de radiografie, RMN, sau orice alt test?
Un set de radiografii este de obicei recomandat pentru a evalua starea osoasă din jurul genunchiului. Razele X sunt în principal utilizate pentru a evalua fracturile sau asocierea leziunilor degenerative artrozice. Există sisteme speciale de radiografie în stress care pot fi utilizate în scopul măsurării instabilităţii (sistemul TELOS). Un RMN poate fi recomandat pentru diagnosticarea deteriorării ligamentare şi pentru a exclude orice alte leziuni la genunchi, cum ar fi o ruptură meniscală sau contuziile ostro-cartilaginoase. Alte leziuni ligamentare sau cartilaginoase pot apărea în asociere cu leziunile LIA.

Există alte leziuni articulare atunci când LIA este rupt?
Alte ligamente din genunchi poate fi rupte în acelaşi timp ca şi LIA. Ligamentul cel mai frecvent lezat este ligamentul colateral medial. Acest ligament este situat pe partea interioară a genunchiului, şi împiedică mişcarea din interior (valgus-ul).

În multe cazuri, există o leziune meniscală care apare la momentul entorsei LIA. Indiferent daca sunt sau nu prezente, posibilitatea de a repara leziunile meniscului depinde de localizarea, mărimea şi vârsta rupturii. Toate încercările sunt făcute pentru a repara un menisc, la momentul reconstrucţiei ligamentului încrucişat – gradul de vindecare a fost demonstrat ca fiind maxim în acest caz, fapt demonstrat prin studii clinice.
În unele cazuri, există, de asemenea, o leziune a cartilajului articular (suprafața cartilajului genunchiului). RMN-ul va detecta, de obicei, aceste leziuni, dar în mai mult de 60% cazuri nu sunt vizibile. Aceste leziuni vor fi, de obicei, diagnosticate și abordate la momentul intervenţiei chirurgicale, dacă este necesar.

Care sunt opțiunile de tratament pentru leziunile ACL?
LIA nu se poate vindecă de la sine, dar nu toate rupturile de LIA trebuie să fie reparate cu intervenţii chirurgicale. Leziunile LIA trebuie să fie tratate în funcţie de nivelul de activitate dorit. LIA este cel mai important pentru activităţile sportive cu schimbare de direcţie şi răsucire, cum ar fi tenis, baschet, fotbal, schi, etc Persoanele cu locuri de muncă fizice care implică ridicarea de obiecte grele sau activităţi montane, de asemenea, au nevoie, de obicei, de reconstrucţia LIA. Oamenii care nu vor sau nu pot să modifice nivelul de activitate şi dorinţa de un stil de viaţă nelimitat fizic sunt încurajate să ia în considerare intervenţia chirurgicală reconstructivă.

Oamenii care duc un stil de viaţă mai sedentar pot fi capabili să efectueze activităţi fizice şi cu o orteză pentru a stabiliza genunchiul. Cu toate acestea, unele persoane pot experimenta instabilitate la activităţi simple, cum ar fi mersul pe scări sau pas cu pas pe o bordură. În aceste cazuri, intervenția chirurgicala este recomandată pentru a restabili activităţile normale de zi cu zi şi de a preveni deteriorarea articulară în continuare.

Având în vedere că LIA nu se vindecă, ligamentul trebuie să fie înlocuit (reconstruit). LIA este reconstruit folosind tehnici asistate artroscopic. Artroscopul este un instrument cu fibră optică (mai mic decât un pix – circa 4 mm grosime), care este introdus în genunchi prin incizii mici. O cameră video este ataşată la artroscop şi imaginea este vizualizată pe un monitor TV. Artroscopul permite să se evalueze în totalitate articulaţia genunchiului, inclusiv rotula,  suprafeţele cartilajului, meniscurile, ligamentele (anterior & posterior), şi sinoviala - ţesutul de filtrare al lichidului articular. Instrumente mici, de 3-5 milimetri în dimensiuni, se introduc prin cele două portaluri astfel încât pot simţi structurile articulare, pentru diagnosticarea leziunilor, şi apoi pentru repararea, reconstruirea, sau îndepărtarea ţesutului deteriorat.

In reconstrucţia LIA, o grefa de înlocuire (tendon) este poziţionat în articulaţie în locul fostului LIA şi apoi fixat cu diverse sisteme de tenosinteză. Deşi reconstrucţia se efectuează în primul rând cu artroscopul, o mică incizie poate fi necesară pentru a obţine (recolta) grefa de la genunchiul pacientului.

Ce fel de grefa este utilizată pentru reconstrucţia ligamentară?
Opţiunile pentru tipul de grefă includ autogrefe (folosind propriul ţesut) sau alogrefe (ţesut donat de la cadavru). Autogrefele utilizate pentru reconstrucţie pot să fie de la tendon dvs. patelar (1 / 3 centrale tendonului patelar – aşa  numita grefă os-tendon-os) sau tendoanele ischiogambierilor din partea interioară a genunchiului. Pentru primul tip de grefă este nevoie de o incizie pe partea din faţă a genunchiului. Acest tip de autogrefă are rezultate clinice excelente pe termen lung, şi este folosit pentru cele mai mulţi dintre sportivii profesionişti. Dezavantajul de a recolta o grefă de tendon patelar este că aceasta poate provoca dureri pentru primele săptămâni după operaţie, şi poate duce la dureri restante în partea din faţă a genunchiului la un număr mic de pacienţi.
Autogrefa hamstring este luată printr-o incizie mică spre interiorul genunchiului. Grefa are, de asemenea, rezultate excelente, dar are dezavantajul său că poate duce la unele deficite în muşchii ischio-gambieri. Aceste grefe sunt frecvent utilizate la pacienţii care pot fi predispuşi spre durere în partea din faţă a genunchiului (sex feminin).

Ţesutul tip alogrefă este ţesutul donat de la donatorii de organe aflați în moarte cerebrală (programul ROMTRANSPLANT în România – Banca de Țesuturi Colentina). Acestea sunt, de asemenea, grefe rezistente, cu rezultate excelente pentru reconstrucţia LIA. Deoarece ţesutul nu este recoltat de la pacient, timpul chirurgical si durerea sunt semnificativ reduse. Acest lucru permite, în general, o recuperare mai uşoară. Tesutul este riguros analizat pentru infecţii, inclusiv HIV şi hepatita. Dezavantajul este că ţesutul allogrefei are o rată de eşec uşor crescută faţă de autogrefe de aceea se utilizează la noi cel mai mult pentru reconstrucțiile ligamentare multiple (mai multe ligamente rupte) sau în cazul reviziilor (re-ruptura în special la sportivii de performanță).

Care sunt complicaţiile posibile ale chirurgiei?
În timp ce complicaţii nu sunt frecvente, toate intervenţiile chirurgicale au o serie de riscuri asociate; intervenţia de reconstrucţie a ligamentului este complexă şi include o serie de tunele forate prin os cu sângerare asociată. Posibile complicaţii includ rigiditatea genunchiului sau durere. Utilizarea tehnici lor artroscopice încearcă să limiteze aceste complicaţii. În plus, există un risc de instabilitate în continuare sau ruptura grefei LIA.  Alte complicatii includ infecţia, sângerarea, leziuni ale nervilor sau formarea unor cheaguri de sânge.

Când ar trebui să fie efectuată intervenţia?
Intervenţia chirurgicală de reconstrucţie a LIA nu este o urgenţă. De fapt, este extrem de important să amânaţi operaţia până când inflamaţia genunchiului se mai reduce. Scopul perioadei de aşteptare este de a permite să-şi recâştige mobilitatea completă în genunchi inainte de intervenţia chirurgicală precum și o parte din tonusul muscular. În general, această perioadă durează 2 - 3 săptămâni pentru majoritatea pacienților, dar poate varia. Motivul aşteptării până la mobilitatea completă este realizat de faptul că redoarea înainte de intervenţia chirurgicală poate face mult mai probabil ca genunchiul să devină rigid după operaţie.

Ce trebuie să fac pentru a mă pregăti pentru operaţie?
Dacă sunteţi în vârstă de peste 50 de ani, sau aveţi condiţii semnificative de sănătate vi se poate solicita un EKG şi Radiografie pulmonară; o serie de analize pot fi prelevate din sânge. Posibil să aveţi nevoie, de asemenea, de la medicul de familie de o scrisoare de recomandare medicală (anumite medicamente necesită oprirea înaintea intervenţiei). Cu o zi înainte de operaţie, este bine să contactaţi un membru al personalului medical din clinică sau spital în legătură cu momentul pentru a ajunge la internare pentru operatie. Recomandarea este să nu mâncaţi sau să beţi nimic după miezul nopţii, înaintea intervenţiei chirurgicale.

Cât timp voi rămâne în spital?
Externarea depinde de nivelul de confort şi de gestionarea durerii post-operatorii. Perioada de internare poate fi de circa 5 – 7 zile.

Ce se întâmplă în ziua intervenţiei chirurgicale?
Veţi fi internat şi dus într-o zonă de pregătire pre-operatorie. Vi se va cere să confirmaţi o serie de boli asociate precum şi detalii despre afecţiunea curentă (modul de instalare al rupturii, evoluţie, alte tratamente). Vă rugăm să reţineţi că, în cazul în care aveţi diverse documente medicale de tip imagistic – de ex examen RMN, este bine să le aduceţi cu dvstră.

Dupa operatie veţi fi dus la sala de recuperare pentru a fi monitorizat. Odată ce efectele asupra anesteziei s-au diluat şi durerea este sub control, veţi primi instrucţiunile post-operatorii pe baza de prescripţie medicală pentru medicamente.

A doua zi veţi fi dus la salon – este momentul în care se extrage tubul de dren inserat intra-operator.

Cum ar trebui să-mi îngrijesc genunchiul după operaţie?
Înainte de externare vi se vor da instrucţiuni specifice despre cum să aveţi grijă de genunchi. În general vă puteţi aştepta la următoarele recomandări:

Medicaţie:
Vi se va da o reţetă pentru medicamente împotriva durerii, antiinflamatoare, antalgice (intervenţia se efectuează prin umplerea genunchiului cu lichid steril – acesta se resoarbe în 5-7 zile, fiind înlocuit de lichidul sinovial normal – acest proces poate fi ajutat prin administrarea de medicamente speciale antiinflamatoare sau condroprotectoare).

Duş:
Recomandarea este să vă spălaţi doar la duş, dar ar trebui să ţineţi locul intervenţiei uscat (există pansamente sterile impermeabile). Pansamentele se schimbă la 2-3 zile iar firele se scot la 12-14 zile. După acest interval, când rănile operatorii sunt complet închise, de obicei la 2-3 săptămâni după o intervenţie chirurgicală, puteţi să faceţi baie.

Cârje:
Veţi fi instruiţi cum să folosească cârje inainte de operatie. Ar trebui să aduceţî un set de cârje pentru această intervenţie chirurgicală. Cârjele sunt utilizate în mod obişnuit pentru primele 1 - 2 săptămâni post-opoeratorii. Kinetoterapeutul va lucra cu dumneavoastră pentru a vă ajuta în cursul procesului de recuperare până atunci când acesta este în siguranţă.

Orteza:
Veţi primi o orteză pentru genunchi pe care o veţi purta pentru primele două până la patru săptămâni după intervenţia chirurgicală. Orteza va avea unghi reglabil şi va fi blocată în diferite grade de flexie. Extensia este completă pentru că este cel mai grea poziţie de recuperat după această intervenţie chirurgicală. Orteza se poartă permanent în timpul mersului; se poate scoate în cursul anumitor exerciţii

Dieta:
Reluaţi dieta dumneavoastră regulată cât mai curând tolerat. Cel mai bine este să începeţi cu lichide clare înainte de a trece la alimente solide.

Gheaţă:
Ar trebui să aplicaţi gheaţă (există pachete cu gel cald/rece) peste pansament timp de 20 minute la fiecare oră pentru mai multe zile. A nu se folosi de căldură pentru primele 48-72 de ore.

Ablaţia firelor de sutură de la piele:
Suturile vor fi eliminate la una din vizitele post-operatorii după circa două săptămâni.

Exerciţiii:
Veţi fi instruiţi pe exercitiile pe care le puteţi începe imediat după o intervenţie chirurgicală artroscopică – de obicei primele indicaţii le primiţi de la kinetoterapeut, cu care, se stabileşte un protocol detaliat în funcţie de starea articulară şi musculară a fiecărui pacient.

Întoarcerea la locul de muncă sau la şcoală:
Vă puteţi întoarce la şcoală sau la serviciu oricând de la 3 zile până la 2 săptămâni. Dacă locul de muncă implică mersul pe jos, statul prelungit în picioare sau activităţi fizice grele, s-ar putea ca un concediu să vă fie recomandat pentru o perioadă mai lungă de timp . Medicul dumneavoastră va discuta cu dumneavoastră în ceea ce priveşte revenirea la locul de muncă sau şcoală. Rentabilitatea depinde de nivelurile de durere si de confort la mobilizarea cu cârje.

Ce va implica recuperarea?
Reabilitarea - recuperarea se bazează pe mai multe obiective: 1) să permitem ţesutului operat să se vindece; 2) articulaţia să recapete mobilitate; 3) recăştigarea forţei musculare şi 4) revenirea la sport sau muncă. Cea mai importantă parte a programului de recuperare iniţial este de a face extensia completă a genunchiului. După aceasta, accentul este de a obţine flexia în mod corespunzător; diferenţele sunt legate de diferitele tipuri de intervenţii (grefe, fixare). Programul de recuperare este la fel de important ca operaţia în atingerea unui rezultat bun. De obicei veţi urma kinetoterapia de 2 ori pe săptămână timp de 3-4 luni.

Când mă pot întoarce la sport?
Întoarcerea la nivelul de activitate dorit va depinde de gradul de afectare preoperatorie, leziunile asociate, precum şi procedura efectuate pe genunchi. Trebuie să aveţi mobilitate bună, tonus muscular şi control al genunchiului. Reluarea activităţii sportive mai depinde de mai mulţi factori, inclusiv: 1) ritmul propriu de vindecare, 2) leziunile constatate la chirurgie (asocierea leziunilor cartilajului articular duce la simptome restante şi la prelungirea recuperării); 3), dacă aveţi orice complicaţii; 4) cât de bine vă urmaţi instrucţiunile de post-operative; 5) modul în care lucraţi în perioada de recuperare. În majoritatea cazurilor, aceasta va dura şase luni pentru a reveni la sporturi care implică pivotare.

Voi avea nevoie de o orteză după această intervenţie chirurgicală pentru activităţile sportive?
După o intervenţie corectă şi o recuperare susţinută, majoritatea pacienţilor nu necesită orteze post-operatorii. Ocazional, ortezele specializate pot fi indicate în primul an pentru toate activităţile fizice sportive intense.
 

.

Ce este meniscul?
 

Meniscul este un inel cartilaginos în formă de pană găsit în ​​interiorul genunchiului între femur (osul coapsei) şi tibia (osul gambei). Rolul meniscurilor este de amortizoare în genunchi, precum şi pariciparea la stabilitate articulară.

Cum se lezează meniscul?
Meniscul este, de obicei rupt prin răsucire pe un picior fixat şi pe flexia în forţă a genunchiului. Ocazional, ruptura se produce cu foarte puţin stres pe genunchi – de exemplu la ridicarea din ghemuit. Ruptura poate fi, de asemenea, degenerativă, ceea ce înseamnă că ruptura se produce deoarece ţesutul este uzat, în contextul leziunilor artrozice - gonartroza.

Cum ştiu că meniscul meu este rupt?
Cele mai multe rupturi de menisc, determină dureri de genunchi în zona leziunii, pe partea medială sau laterală a articulației. Umflarea genunchiului poate de asemenea să apară (hidartroza – denumită popular „apa la genunchi”), precum şi durerea care iradiază în jos, pe picior. Ocazional, blocarea articulaţiei poate apărea atunci când meniscul devine prins între oasele genunchiului (imposibilitatea întinderii sau îndoirii complete). Durerea şi instabilitatea cauzată de ruptura meniscului poate provoca, de asemenea, senzaţia de fugă sau "cedare" – genunchiul „scapă”.

Am nevoie de investigaţii suplimentare, raze X, un RMN, sau orice alte teste?
Un set de radiografii (raze X) poate fi recomandat pentru a evalua articulaţia pentru artroză sau alte leziuni ale oaselor de natura traumatică în funcție de contetul clinic (vârstă, traumatism). De multe ori diagnosticarea unei rupturi de menisc se poate face doar prin examinarea clinică. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, un RMN poate fi de ajutor pentru a confirma ruptura şi exclude orice alte leziuni asociate la genunchi.

Există, de obicei, alte leziuni ale genunchiului atunci cand meniscul este rupt?
Ligamentele genunchiului pot fi lezate în acelaşi timp cu meniscul, în funcţie de modul în care s-a produs leziunea - entorsa. În plus, poate exista frecvent o leziune de suprafaţă articulară (cartilajul articular) care se poate agrava prin asocierea cu leziunea meniscală. Daca tratamentul chirurgical este necesar, deteriorarea suprafeţei articulare va fi evaluată şi tratată în momentul artroscopiei dumneavoastră.

Ce opţiuni de tratament mai am?
Unii pacienţi cu leziuni meniscale vor răspunde la tratamentul conservator, inclusiv repaus, medicamente şi fizioterapie. Leziunile meniscale nu se vor vindeca spontan, şi, după o perioadă de timp, în funcţie de nivelul de activitate, greutatea pacientului şi alte elemente, articulaţia genunchiului se poate uza. În unele cazuri,o injectie cu cortizon poate fi de ajutor pentru a rezolva durerea şi tumefierea dar nu este o procedură pe care o recomandăm. Nu există studii legate de leziunile meniscale dar, per total, pe leziunile degenerative și cartilaginoase, un efect bun îl au infiltrațiile cu derivați de plasmă concentrată (plasmă bogată în trombocite – PRP – platelet rich plasma). Indiferent dacă sunteţi sau nu un bun candidat pentru tratamentul conservator va depinde de tipul de ruptură, vârsta, şi de nivelul de activitate dorit. Cei mai mulţi oameni care au o ruptura de menisc necesită mai devereme sau mai târziu, o artroscopie la genunchi pentru a ajuta rezolvarea simptomelor.

Cum se efectuează intervenţia chirurgicală?
Intervenţia chirurgicală meniscală se realizează de rutină prin artroscopie – minim invaziv, endoscopic. Artroscopul este un instrument cu fibră optică (mai mic decât un pix – aproximativ 4 mm), care este introdus în articulaţia genunchiului prin două incizii mici. O camera este ataşată artroscopului şi imaginea este vizualizată pe un monitor TV. Artroscopul permite să se evalueze în totalitate articulaţia genunchiului, inclusiv rotula, suprafeţele cartilajului, meniscurile, ligamentele (anterior & posterior) şi sinoviala - ţesutul de filtrare al lichidului articular. Instrumente mici, de 3-5 milimetri în dimensiuni, se introduc prin cele două portaluri (orificii la piele) astfel încât pot simţi structurile articulare, pentru diagnosticarea leziunilor, şi apoi pentru repararea, reconstruirea, sau îndepărtarea ţesutului deteriorat. Înainte de dezvoltarea artroscopiei, incizii mari trebuiau realizate în cursul intervenţiei pe articulaţia genunchiului pentru a elimina întreg meniscul.

Tehnicile actuale artroscopice permit evaluări mai complete chiar decât investigațiile imagistice de tipul RMN, ale articulaţiei genunchiului, şi în acelaşi timp permit eliminarea doar a părţii deteriorate a meniscului, dacă este posibil.

Care este diferenţa dintre meniscectomia parţială şi repararea meniscală?
În funcţie de tipul de leziune, bucata de menisc care este ruptă poate fi excizată din genunchi (meniscectomie parţială, subtotală sau totală) sau reparată (sutură). În cazul în care o leziune apare în treimea exterioară a meniscului (ruptură periferică), există, de obicei, vascularizaţia (alimentarea cu sânge) adecvată pentru a obţine vindecarea dacă este fixată. Cu toate acestea, rupturile în interior (două treimi interne, cazurile cele mai frecvente) nu au alimentare cu sânge, şi nu se vor vindeca. Prin urmare, fragmentul rupt trebuie să fie eliminat. Se fac toate eforturile pentru a repara o leziune care se poate vindeca. În cazul în care ruptura este reparată timpul de recuperare globală este crescut (de la 3 la circa 6 săptămâni), deoarece astfel de suturi trebuie protejate prin imobilizare gipsată.

Nu am nevoie de meniscul meu?
Este întotdeauna cel mai bine de a păstra propriul menisc. Din acest motiv, orice încercare poate fi făcută pentru a repara o ruptură meniscală, care se poate vindeca. Cu toate acestea, pentru meniscurile rupte dincolo de reparaţie, cel mai bine este sa eliminăm fragmentul rupt. Fragmentu care este rupt nu funcţionează ca un menisc normal, astfel încât prin eliminare nu se reduce cantitatea necesară meniscului pentru o funcţionare relativ normală. Lăsând un fragment rupt, articulaţia genunchiului se poate irita şi cauza leziuni mai mari, inclusiv ale cartilajului, care sunt mult mai greu de tratat. Doar porţiunea din menisc care este ruptă sau modificată este eliminată.

Care sunt complicaţiile posibile ale chirurgiei?
În timp ce complicaţiile nu sunt frecvente, toate intervenţiile chirurgicale au riscuri asociate. Posibile complicaţii includ rigiditatea genunchiului după intervenţie sau menţinerea durerii în continuare (mai ales dacă durerea este veche de peste 1-3 luni). Utilizarea de tehnici artroscopice încearcă să limiteze aceste complicaţii. Alte complicaţii includ infecţia – sinovita inflamatorie, hemoragia - sângerarea, leziuni ale nervilor (superficial), formarea de cheaguri de sânge, sau probleme anestezice. În cazul în care se efectuează o reparaţie meniscală, este foarte posibil ca zona ruptă să nu se vindece. Acest lucru va necesita o intervenţie chirurgicală ulterioară pentru a elimina meniscul rupt.

Ce fel de anestezie este folosită?
Artroscopia de genunchi poate fi efectuată cu anestezie generală (adormire) sau anestezie regională (bloc spinal sau epidural). Medicul anestezist va discuta opţiunile dumneavoastră în dimineaţa zilei chirurgiei.

Ce trebuie să fac pentru a mă pregăti pentru operaţie?
Dacă sunteţi în vârstă de peste 50 de ani, sau aveţi condiţii semnificative de sănătate vi se poate solicita un EKG şi Radiografie pulmonară; o serie de analize pot fi prelevate din sânge. Posibil să aveţi nevoie, de asemenea, de la medicul de familie de o scrisoare de recomandare medicală (anumite medicamente necesită oprirea cu peste 7 zile înaintea intervenţiei). Cu o zi înainte de operaţie, este bine să contactaţi un membru al personalului medical din clinică sau spital în legătură cu momentul internării pentru operație. Recomandarea este să nu mâncaţi sau să beţi nimic după miezul nopţii, înaintea intervenţiei chirurgicale.

Cât timp voi fi rămâne în spital?
Artroscopia de genunchi este o procedura de ambulatoriu, uneori puteţi merge acasă în aceeași zi. Excepţiile sunt legate de vârstă sau alte complicaţii care pot interveni – uneori medicul preferă să vă supravegheze o zi post-operator.

Ce se întâmplă în ziua intervenţiei chirurgicale?
Veţi fi internat şi dus într-o zonă de pregătire pre-operatorie. Vi se va cere să confirmaţi o serie de boli asociate precum şi detalii despre afecţiunea curentă (modul de instalare al rupturii, evoluţie, alte tratamente). Vă rugăm să reţineţi că, în cazul în care aveţi diverse documente medicale de tip imagistic – de ex examen RMN, este bine să le aduceţi cu dvstră.

Dupa operatie veţi fi dus la sala de recuperare pentru a fi monitorizat. Odată ce efectele asupra anesteziei s-au diluat şi durerea este sub control, veţi primi instrucţiunile post-operatorii pe baza de prescripţie medicală pentru medicamente.

Vă rugăm să fiţi conştienţi de faptul că procesul din jurul intervenţiei chirurgicale, chiar minim invazive, poate ocupa majoritatea zilei. Vă recomandăm dumneavoastră şi membrilor familiei să aduceţi materiale de lectură (cărţi, ziare, reviste) pentru a face procesul de aşteptare mai uşor pentru toţi.

Cum ar trebui să-mi îngrijesc genunchiul după operaţie?
Înainte de externare vi se vor da instrucţiuni specifice despre cum să aveţi grijă de genunchi. În general vă puteţi aştepta la următoarele recomandări:

Medicaţie:
Vi se va da o reţetă pentru medicamente împotriva durerii, antiinflamatoare, antalgice (intervenţia se efectuează prin umplerea genunchiului cu lichid steril – acesta se resoarbe în 5-7 zile, fiind înlocuit de lichidul sinovial normal – acest proces poate fi ajutat prin administrarea de medicamente speciale antiinflamatoare sau condroprotectoare pentru 21 – 60 zile).

Duş:
Recomandarea este să vă spălaţi la duş, dar ar trebui să ţineţi locul intervenţiei uscat (există pansamente sterile impermeabile). Pansamentele se schimbă la 2-3 zile iar firele se scot la 12-14 zile. După acest interval, când rănile operatorii sunt complet închise, de obicei la 2-3 săptămâni după o intervenţie chirurgicală puteţi să faceţi o baie (piscina inclusiv).

Cârje:
Veţi fi instruiţi cum să folosiţi cârjele înainte de operaţie. Cât timp se utilizează acestea va depinde de tipul intervenţiei chirurgicale efectuate. Carjele sunt de obicei necesare numai pentru câteva zile, cu excepţia cazului în care aţi suferit o reparaţie meniscală sau au fost întâlnite leziuni ale cartilajului articular; în acest caz, medicul vă va comunica intervalul exact de timp în care trebuie să mergeţi cu protecţia genunchiului operat.

Orteza:
În cazul în care este efectuată o reparaţie meniscală, veţi primi un gips sau o orteză cu scopul de a restricţiona flexia (îndoirea) genunchiului. Acest lucru este datorat necesităţii de a proteja sutura pentru primele 4-6 săptămani, pentru a permite zonei să se vindece.

Dieta:
Reluaţi dieta dumneavoastră regulată cât mai curând tolerat. Cel mai bine este să începeţi cu lichide clare înainte de a trece la alimente solide.

Gheaţă:
Ar trebui să aplicaţi gheaţă (există pachete cu gel cald/rece) peste pansament timp de 20 minute la fiecare oră pentru mai multe zile. A nu se folosi de căldură pentru primele 48-72 de ore.

Ablaţia firelor de sutură de la piele:
Suturile vor fi eliminate la una din vizitele post-operatorii după circa 12-14 zile.

Exerciţiii:
Veţi fi instruiţi pe exercitiile pe care le puteţi începe imediat după o intervenţie chirurgicală artroscopică – de obicei primele indicaţii le primiţi de la kinetoterapeut, cu care, se stabileşte un protocol detaliat în funcţie de starea articulară şi musculară a fiecărui pacient.

Întoarcerea la locul de muncă sau la şcoală:
Vă puteţi întoarce la şcoală sau la serviciu oricând de la 3 zile până la 2 săptămâni. Dacă locul de muncă implică mersul pe jos, statul prelungit în picioare sau activităţi fizice grele, s-ar putea ca un concediu să vă fie recomandat pentru o perioadă mai lungă de timp .

Ce va implica recuperarea?
Reabilitarea - recuperarea se bazează pe mai multe obiective: 1) să permitem ţesutului operat să se vindece; 2) articulaţia să recapete mobilitate; 3) recăştigarea forţie musculare şi 4) revenirea la sport sau muncă. După meniscectomia parţială, recuperarea, în general, se produce foarte rapid. Cei mai multi pacienţi se pot întoarce la munca fizică normală în patru până la şase săptămâni. Cu toate acestea, recuperarea completă poate dura 2-3 luni pentru a obţine toate puterea mai ales dacă istoricul suferinţei antecedente operaţiei se întinde pe mai multe luni. După repararea meniscală, va fi restricţionată realizarea anumitor activităţi. Protocolul de reabilitare specific afecţiuni dvstră va fi revizuit după operaţie.

Când mă pot întoarce la sport?
Întoarcerea la nivelul de activitate dorit va depinde de gradul de afectare preoperatorie, leziunile asociate, precum şi procedura efectuate pe genunchi. În general, întoarcerea la sport va fi permisă în 4-8 săptămâni după intervenţia chirurgicală. Trebuie să aveţi mobilitate bună, tonus muscular şi control al genunchiului. Reluarea activităţii sportive mai depinde de mai mulţi factori, inclusiv: 1) ritmul propriu de vindecare, 2) leziunile constatate la chirurgie (asocierea leziunilor cartilajului articular duce la simptome restante şi la prelungirea recuperării); 3), dacă aveţi orice complicaţii; 4) cât de bine vă urmaţi instrucţiunile de post-operative; 5) modul în care lucraţi în perioada de recuperare.

.
Program
clinica estetica plastica ortopedie sportiva Bacau
Luni - Vineri:
09.00 - 20.00
Sambata
09.00 - 13.00

Contact

Adresa: Erou Ciprian Pintea 19
Bacau
Romania
Tel/Fax: +40 234575717
E-mail: office@clinicachelariu.ro

Fii alaturi de noi pe facebook!